Publicat de: Doru Cîrdei | 10/01/2010

Ce ți-ai propus să faci cu perlele tale anul acesta?

Suntem la început de an. O perspectivă corectă contează mult. Ce ți-ai propus anul acesta? Ce investiții planifici? Care sunt visurile tale? Isus a spus: „… să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă.” (Matei 7:6) Valorile noastre pot fi compromise și degradate sau administrate și investite în acest an. Știi tu ce ai mai prețios și ce ar trebui să faci cu aceste perle?

Sufletul. Când mă gândesc la ceea ce are omul mai scump, îmi amintesc mai întâi de retorica Fiului Lui Dumnezeu: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8:36-37) În context, Mântuitorul s-a referit la suflet ca fiind acea parte spirituală a ființei umane care este eternă. Dimensiunea nematerială a omului contează cel mai mult. Valoarea unui suflet uman nu poate fi echivalată cu toate comorile existente în lume. Iată o perlă, care merită cea mai mare grijă! Sufletul uman își va continua veșnicia în glorie sau în pedeapsă. Ați „pierde sufletul” înseamnă a da voie celor care te despart de Dumnezeu să te influențeze. Salvatorul sufletului este Domnul Isus, care în momentul în care decizi să-L urmezi cu pocăință, te împacă cu Dumnezeu. Nu știu care a fost starea sufletului tău până în acest moment. Nu cunosc pe mâinile cui a fost acest mărgăritar al tău de mare preț. Știu însă că la acest început de an, tu poți lua hotărârea de a nu mai da voi celor care terfelesc sufletele să se atingă de sufletul tău. Și mai știu că în momentul în care sufletul tău va fi încredințat în mod deplin Domnului Isus, va fi cu adevărat în siguranță!

Trupul. O altă perlă pe care nu trebuie să o lași la dispoziția răufăcătorilor este trupul tău. Dimensiunea fizică a ființei tale. Corpul uman nu este cel mai prețios bun pe care îl are omul. Însă este „perla” în care este ambalat briliantul de valoare maximă (vezi 2Corinteni 4:16-18). Și din acest motiv contează atât de mult în ce condiții îmi păstrez trupul. Apostolul Pavel a scris: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. Mâncările sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.” (1Corinteni 6:12-13). Revelația divină îmi concretizează faptul că orice compromis sau abuz alimentar, sexual, etc. sau orice dependență dăunătoare, trebuie evitată în mod tranșant. Organismul tău fizic trebuie protejat de influențele distrugătoare ale celor care îți calcă în picioare sănătatea, demnitatea și moralitatea sexuală. Decide să spui NU, la acest început de an oricărei plăceri, dependențe sau obicei, care știi că îți amenință sănătatea fizică și demnitatea morală. Disciplina alimentară, un stil de viață sănătos, curăția morală sunt valori pe care nu trebuie să le lași la cheremul celor care nu le prețuiesc. Trupul tău este pentru Domnul. Iată un ideal pentru care merită să militezi!

Timpul. Proverbul american spune: „timpul este bani”. Însă când vorbim în termenii eternității, timpul este mult mai prețios decât banii. Biblia zice: „Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:16). Ni se sugerează că pierdem timp. În timp ce viața mea se scurge, trebuie să fac tot posibilul să administrez în modul cel mai eficient fiecare secundă. Vrei tu să faci aceasta la acest început de an? Un calcul foarte simplu mă face să înțeleg că dacă voi petrece anul acesta o oră pe zi la televizor (pentru a afla ceea ce aș putea citi în cinci minute în ziar sau pe internet), voi pierde aproape o lună din anul 2010. Dar dacă mai adaug, tipul irosit pe internet, etc.? Înțelegi care sunt fisurile programului tău zilnic? Cât de vulnerabilă este această perlă a timpului? Ce măsuri îți propui la acest început de an, în așa fel ca să ai timp pentru lucrurile care cu adevărat contează în viața aceasta și în veșnicie?

Banii. Nu putem ignora faptul că și banii, chiar cei din Republica Moldova au valoare. Ei reprezintă calificarea și abilitățile tale, precum și efortul pe care îl depui din punct de vedere profesional. Trăim în epoca banilor, și din acest motiv aproape totul este evaluat în termeni financiari. Dimensiunea financiară a vieții tale, această perlă, poate fi risipită de cei, sau împreună cu cei care se destrăbălează, care cumpără fericire falsă. Profetul Isaia striga: „De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii voastre pentru lucruri care nu satură? (Isaia 55:2). Vrei o investiție sigură pentru resursele tale bănești la acest început de an? Isus îți este de ajutor: „Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă și nu le fură” (Matei 6:20). Ce vei decide cu privire la această perlă la acest început de an? Dacă regreți unele investiții ale anului precedent, „bate palma” cu Președintele Băncii Cerești, până nu trece anul… De ce să-ți riști agoniseala încă un an? Doamne ajută!

Publicat de: Doru Cîrdei | 30/08/2009

L-ai întâlnit tu pe Dumnezeu? (Isaia 6:1-8)

God's gloryPrin căderea în păcat a lui Adam, rasa umană nu a mai beneficiat de prezența lui Dumnezeu. Pe parcursul existenței sale în lume, departe de Dumnezeu, omul a încercat și continuă să încerce remedierea situației lui spirituale. Încearcă să cunoască pe Dumnezeu, să se cunoască pe sine, să experimenteze iertarea păcatelor și să înțeleagă lucrarea lui Dumnezeu. Toate acestea însă, pot fi experimentate numai în prezența lui Dumnezeu.

Biblia definește prezența lui Dumnezeu la modul general: ,,Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui” (Isaia 6:3), având în vedere Omniprezența Sa. De asemenea, în mod specific, prezența lui Dumnezeu este definită de Scriptură în mod particular: „…am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” (Isaia 6:1), o experiență personală a manifestării prezenței lui Dumnezeu.

O relație personală cu Dumnezeu autentică, începe prin experimentarea manifestării prezenței lui Dumnezeu. Acolo, în prezența Lui, suntem copleșiți de revelația glorie Sale, convinși de seriozitatea păcatului nostru, atinși de focul divin purificator și calificați pentru lucrarea lui Dumnezeu.

Numai în prezența lui Dumnezeu înțelegem Cine este El (versetele 1-4). Orice om știe ceva despre Dumnezeu. Ba unii știu multe cu privire la El. Au loc dispute, s-au scris cărți, se promovează opinii despre Dumnezeu. Dar câți oare l-am întâlnit pe Dumnezeu în mod personal? Întâlnești oameni care vin la Dumnezeu ca să primească un miracol, alții pentru a fi salvați de mânia Sa viitoare, sau pentru a afla un „prieten” care nu trădează. Corect; toate acestea sunt calități ale Persoanei divine, însă de revelația deplină a gloriei lui Dumnezeu se bucură doar cei care au experimentat prezența Sa.

Nu cumva, ai uitat gloria și măreția Celui ce tronează? Ne mulțumim prea ușor cu manifestări ale harului Său: o lacrimă, un fior, o bucurie, etc. Când o să tânjim după gloria Sa? Cine este cel care chiar vrea să experimenteze revelația dumnezeirii? Isaia mărturisește: „…am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt”. Ce poți mărturisi tu? Care este experiența ta personală cu Dumnezeu?

Bisericile creștine sunt aglomerate de mulțimi de oameni care nu au experimentat încă manifestarea gloriei lui Dumnezeu. Iată de ce tradițiile și democrația s-au înrădăcinat în poporul lui Dumnezeu. Apelăm la Dumnezeu ca la un medicament, neglijând supremația Sa. Veniți să dorim manifestarea prezenței lui Dumnezeu, în glorie. Să căutăm pe Dumnezeu în mod personal și numai așa vom înțelege Cine este El, perfecțiunea și autoritatea Sa.

Numai în prezența lui Dumnezeu înțelegem cine suntem noi (versetul 5). Cei mai mulți oameni au o părere bună despre ei înșiși. Unii greșesc supraevaluând sau subestimând propria lor valoare. Și acest lucru devine mult mai grav când acest lucru se petrece cu oamenii care cred că au o relație cu Dumnezeu. Nimănui nu-i place să fie confruntat cu slăbiciunile și cu eșecurile sale. Chiar și la închinare venim purtând măști religioase. Vrem să pozăm bine în fața altora. Suntem gata chiar să evaluăm pe alții și să rostim verdicte…

De fapt, așa a făcut și Isaia. A tot spus „vai” în dreptul multora (vezi Isaia 1:4, 21; 3:9,11; 5:8,11,18,20,21,22), însă în momentul în care a experimentat în mod personal manifestarea prezenței lui Dumnezeu, e exclamat: „vai de mine” (Isaia 6:5). Când splendoarea perfecțiunii divine a strălucit, ea a făcut contrast cu toate realizările de până atunci, ale lui Isaia. Același lucru s-a petrecut, cu Saul din Tars și cu toți oamenii care s-au întâlnit cu Dumnezeu. Ei au fost convinși o dată, pentru totdeauna cu privire la păcătoșenia lor.

Suntem grozavi, ne întrecem cu merite și calificări în materie de viață spirituală, care mai din care, deoarece nu ne comparăm cu Cine trebuie. De ce fariseii l-au respins, criticat și urât pe Isus? „Tâmplarul” din Nazaret le uzurpa autoritatea. Prea făcea contrast cu ei… Persoana Sa, viața și lucrarea Sa, produceau sentimente de vinovăție în sufletul celor mai veritabile elite spirituale ale vremii. Este revoluționară prezența reală a lui Dumnezeu printre noi!

Nu pot pretinde că am experimentat în mod personal manifestarea prezenței lui Dumnezeu și totuși să nu fiu marcat de convingerea definitivă că sunt un păcătos pierdut. Când ai strigat ultima dată: „o nenorocitul de mine”! (Romani 7:24)? Știi, există pericolul de uita că ești păcătos. Ispita de a câștiga o părere de sine bună. Și aceasta de petrece când părăsești sfera gloriei dumnezeiești.

Numai în prezența lui Dumnezeu ni se oferă remediu (versetele 6-7). Climatul de pocăință, de înțelegere a păcătoșeniei personale determinat de manifestarea prezenței lui Dumnezeu, este mediu unic pentru a experimenta remediul divin. În acel moment în care gloria lui Dumnezeu pune în lumină orice păcat, oricât de cu grijă ar fi fost camuflat în viața ta, când convins fiind de vină, strigi: „…sunt pierdut” (vezi versetul 6), beneficiezi de ispășirea pe care o face Dumnezeu.  

Iertarea păcatelor nu este o afacere religioasă. Nu este rezultatul aplicării unei formule mistice și nici repetarea formală a unei rugăciuni inteligent ancorată în Scriptură. Ispășirea nelegiuirii omului este o experiență personală cu Dumnezeu. Este momentul în care focul divin atinge pe păcătos; și aceasta are loc numai în prezența lui Dumnezeu experimentată în mod personal. Lui Isaia i s-a explicat, în timpul atingerii divine: „…nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit”(vezi versetul 7). Să nu ne înșelăm! Nu există iertarea păcatelor fără întâlnire personală cu Dumnezeu! Acolo, în prezența Sa glorioasă, în fața tronului Său are loc schimbarea radicală a vieții!

Nu cumva ești unul dintre cei care crezi în mod abstract în iertarea păcatelor? Nu cumva te simți confortabil printre oamenii lui Dumnezeu, deoarece ți-ai anesteziat conștiința cu citate biblice despre iertarea păcatelor? Înțelege-mă corect, Biblia este revelația lui Dumnezeu despre iertarea păcatelor, însă ea, în sine, nu oferă iertarea păcatelor oamenilor care nu l-au experimentat pe Dumnezeu în mod personal. Tu trebuie să ai o întâlnire personală cu Dumnezeu în modul cel mai practic. În prezența Sa are loc ispășirea ta.

Numai în prezența lui Dumnezeu înțelegem lucrarea Sa (versetul 8). Aici este confuzia cea mai mare. În timp ce cei mai mulți oameni credincioși nu-și cunosc chemare, nici slujba și nici lucrarea, sunt tot mai mulți care jonglează cu aceste cuvinte care, nici pe departe nu-i definesc. Sunt atâția care vorbesc despre viziunea pe care au primit-o de la Domnul, deși, de fapt ar trebui să cunoască, că este vorba de planurile lor, pentru care caută acreditarea lui Dumnezeu și finanțare din partea copiilor Lui.

În timpul experienței sale cu Dumnezeu, acolo, copleșit de măreția Sa, convins de păcatul său, sfințit de focul divin, Isaia a perceput inima lui Dumnezeu. A înțeles dilema lui Dumnezeu: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: ,,Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?”” (vezi versetul 8). Manifestarea prezenței lui Dumnezeu califică pe omul care o experimentează în mod personal, pentru a înțelege cum stau lucrurile cu chemarea lui Dumnezeu și trimiterea în lucrarea Sa.

În vreme ce noi oamenii ne întrebăm: CE slujbă îmi dă Domnul, sau UNDE vrea Dumnezeu să mă trimită în lucrare, El se întreabă: CINE este calificat și disponibil pentru a merge în lucrarea Sa. Unii sunt calificați pentru a merge dar nu sunt disponibili, iar alții sunt disponibili pentru a merge, însă nu sunt calificați. Și aceasta este o temă pentru dezbatere! Dar să nu ne abatem de la dilema lui Dumnezeu: CINE?

Deoarece, cei mai mulți dintre noi ne mulțumim cu ecouri ale manifestărilor prezenței lui Dumnezeu, nu avem posibilitatea de a înțelege lucrarea Lui. Aceasta are loc doar în prezența Sa. Din același motiv, nici nu ne simțim calificați, dacă suntem sinceri, nici nu suntem disponibili pentru a merge oriunde și a sluji în orice domeniu. Creștinii moderni sunt foarte selectivei când este vorba de slujire spirituală. Se discută tot mai mult de profesionalism și carieră în slujire. Criteriile pentru luarea deciziilor pentru slujire sunt „ne duse la biserică”, pe măsura profesionalismului și a carierei. Și nu mai continui…

Momentul experimentării prezenței lui Dumnezeu te face să înțelegi cum definește Dumnezeu lucrarea de slujire și să auzi întrebarea Sa: CINE? Tot în prezența Sa primești calificarea pentru slujire. Isaia a reacționat: „Iată-mă, trimete-mă!” (vezi versetul 8); disponibilitate fără preferințe – calificarea fundamentală pentru slujire! Omul care s-a întâlnit cu Dumnezeu cu adevărat, este dispus să facă orice pentru El.

L-ai întâlnit tu pe Dumnezeu în mod personal? I-ai înțeles gloria și măreția? Te cunoști tu pe tine însuți, de atunci? Ai fost curățit prin atingerea focului divin? Ai priceput ce înseamnă slujirea? Mai ești disponibil pentru serviciul Său? Sau te deranjează asemenea întrebări? 

Publicat de: Doru Cîrdei | 11/06/2009

Ce se întâmplă când moare omul?

moarteaMoartea credinciosului (despărțirea temporară a părții spirituale a omului, de cea fizică), conform Noului Testament, este o experiență plăcută – fericita întâlnire cu Hristos. Sufletele credincioșilor merg imediat în prezența lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: „și ne place mult mei mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul”(2Corinteni 5:8). Vedeți de asemenea Filipeni 1:23, Luca 23:43, Evrei 12:23.

Moartea necredinciosului însă, așa cum ne comunică Noul Testament, este o tragedie eternă, deoarece sufletele necredincioșilor intră imediat în pedeapsa veșnică. După moarte nu se mai poate face nici o remediere (Luca 16:24-26). Scriptura discută despre judecata finală cu privire la ceea ce omul a făcut înainte după moarte (Evrei 9:27; Matei 25:31-46; Romani 2:5-10), ceea ce indică faptul că după moarte ne se mai oferă nimănui o a doua șansă.

La învierea morților, atât credincioșii, cât și necredincioșii sunt readuși la viață în trup (partea spirituală se unește pentru veșnicie cu cea fizică), pentru a moșteni fericirea eternă (cei credincioși) sau chinul etern (cei necredincioși). Pronunțarea acestui verdict va avea loc în ziua judecății, în fața tronului lui Dumnezeu (Matei 25:31-46; Ioan 5:28-29; Fapte 24:15; Apocalipsa 20:12-15).

Publicat de: Doru Cîrdei | 04/06/2009

Primul moldovean pe Everest!

CIMG1338[1]
Pe 20 mai 2009 ora 5:34 dimineața, Andrei Carpenco, a călcat pentru prima dată pe cel mai înalt vârf al Planetei Pamânt, vârful Everest al munților Himalaya. Câtă pregătire, cât efort, câtă dedicare și perseverență, cât risc… „Domane cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?” (Psalmul 15:1)

Publicat de: Doru Cîrdei | 03/06/2009

Alegerile Preşedintelui Republicii Moldova 2009

drapelul moldoveiÎn urma alegerilor repetate ale şefului statului din 3 iunie 2008, nici unul dintre candidaţii propuşi nu a acumulat 61 de voturi, ceea ce înseamnă că Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales. Ca urmare, s-au creat circumstanţe pentru dizolvarea Parlamentului de legislatura a XVII-a şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate. Rămâneți alături de noi în rugăciune pentru Moldova. Tânjim după schimbarea care vine de la EL!

Publicat de: Doru Cîrdei | 02/06/2009

Greu de înțeles ce se întâmplă în Moldova!

Zinaida GreceaniiMulți ați spus că nu înțelegeți ce se întâmplă în Moldova. Nici eu, și nici majoritatea oamenilor care locuiesc aici nu înțeleg ce se întâmplă. Iată un motiv în plus pentru a cere de la Dumnezeu îndurarea Sa și schimbarea care vine de la El.

Conform Constituției Republicii Moldova, cetățenii aleg Parlamentul, iar acesta alege Președintele R.M. Dacă alegerea Președintelui eșuează de două ori, Parlamentul se dizolvă și se organizează alegeri parlamentare anticipate (încă o dată), pentru a ajunge la o componență parlamentară care să poată alege Președintele.

La controversatele alegeri parlamentare din data de 05 aprilie 2008, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova în urma unor falsificări masive, a totalizat 60 de mandate pentru Parlament, din cele 101. Restul de mandate (51) au fost încredințate prin vot partidelor din opoziție: Alianța „Moldova Noastră”, Partidul Liberal și Partidul Liberal Democrat.

Deși sunt majoritari în Parlament, comuniștii mai au nevoie de încă un vot pentru alegerea candidatului lor pentru funcția de Președinte, doamna Zinaida Greceianîi (vedeți poza). La scrutinul din 20 mai, comuniștii au eșuat alegerea Președintelui, deoarece opoziția a părăsit sala, în semn de protest față de fraudarea alegerilor parlamentare. Prin urmare acel vot „de aur” nu a apărut și runda a doua a alegerilor a fost anunțată pe data de 28 mai, dată la care fracțiunea comuniștilor din Parlament a invocat sărbătoarea Înălțării Domnului (sunt foarte „credincioși”), care trebuie sărbătorită într-un spirit de liniște și unitate, motiv pentru care alegerea a fost amânată pentru ziua de 03 iunie 2009.

Dacă nici de data aceasta, comuniștii nu vor totaliza minim 61 voturi, pentru a alege Președintele (și aceasta este de așteptat, deoarece opoziția a declarat presei că nu va participa la vot nici de data aceasta), Parlamentul urmează a fi desființat și se va anunța o altă campanie electorală și alte alegeri parlamentare, la care comuniștii ar putea fi înfrânți sau consolidați.

Eu cred, mă rog și aștept ca Dumnezeu să dea deznodământul Lui. Vă mulțumim că sunteți alături de noi în rugăciune!

Publicat de: Doru Cîrdei | 25/05/2009

Dumnezeu iubeste familia

In ziua de 24 mai 2009, in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau (spatiul din fata cladirii Guvernului, vedeti poza), intre orele 16:00 – 18:00, mii de credinciosi evanghelici din intreaga tara s-au adunat si au proclamat valorile biblice ale familiei. Adunarea a fost dominata de un spirit de sarbatoare, iar muzica si discursurile liderilor bisericilor evanghelice au propagat principiile divine ale familiei si au chemat natiunea la ascultare de Dumnezeu. Printre cei care au luat cuvantul au fost: Valeriu Ghiletchi (episcopul Uniunii Bisericilor Baptiste), Victor Pavlovschi (episcopul Uniunii Bisericilor Penticostale), Vitalie Fedula (pastor baptist), Doru Cirdei (pastor penticostal), precum si altii.
Adunarea in fata Guvernului, 2009

Publicat de: Doru Cîrdei | 27/04/2009

Redefinirea familiei

Deorece trăim vremurile marilor schimbări ale tiparelor de gândire, se crere o redefinire până și a noțiunilor fundamentale, cum este FAMILIA. Există atâtă confuzie, atâtă ambiguitate și rătăcire, doar din cauza abandonării afirmațiilor biblice.

Domnul Isus a fost nevoit să redefinească familia pentru cei din generația Sa, din aceleași motive. Când analizăm explicația Sa (Evanghelia după Marcu 10:6-8), înțelegem că familia este, un organism creat de Dumnezeu, prin unirea unei ființe umane de parte bărbătească și a uneia de parte femeiască, care își părăsesc părinții.

Tot cu acestă ocazie Domnul a redefinit divorțul: invenția oamenilor cu inima împietrită (versetul 5), care distruge ceea ce a creat Dumnezeu (versetul 9). Apoi Mântuitorul a definit recăsătoria (versetele 11-12): imoralitate.

Cât de primitiv și de șocant sună aceste definiții pentru noi! Am ajuns să tolerăm și chiar să acceptăm ceea ce n-ar trebui nici să tolerăm și nici să acceptăm!

Publicat de: Doru Cîrdei | 25/04/2009

„Nu fii necredincios, ci credincios!”

Toma nu doar că a lipsit de la adunare și a pierdut ocazia de a-L întâlni pe Isus înviat (este și acesta un motiv pentru care necredincioșii sunt necredincioși), dar în momentul când prietenii săi credincioși, entuziasmați de extraordinara lor experiență a întâlnirii cu Isus după înviere, iau împărtășit certitudinea că Isus este viu, a „mărturisit” decizia sa de a fi necredincios. Am anumite pretenții, a spus el enumerându-le și dacă nu-mi vor fi ăndeplinite, nu voi crede (Ioan 20:25).

Necredinciosul nu caută dovezi pentru a crede, ci el a ales sa fie necredincios și pretinde dovezi, pe care nu se așteaptă să le găsească, pentru a-și justifica necredința și pentru a rămâne așa. Toma a vorbit ca și când niciodată nu avea să se întâlnească cu Domnul Isus…

Când după opt zile, Domnul Isus viziteaza din nou adunarea secretă a ucenicilor și Toma este prezent, de data aceasta. Ce a avut loc acolo? Nu, Domnul nu i-a împlinit mofturile lui Toma. Isus a decis să condamne, să judece în mod public necredința lui Toma. Toată logica lui, pentru a căuta dovezi, a fost numită necredință, material pentru acuzare, în momentul în care Isus chiar i-a cerut să-și facă investigațiile.

Expresia lui Toma „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20:28) nu exprimă doar convingerea că învierea lui Isus este autentică și că El este Divinul. Ea conține rușine, regret umilință, urmată de credință declarată.

Eu cred că „suferim” de multă logică și glorificăm nespus rațiunea în materie de viață spirituală în ultima vreme. Iată de ce soluții moderne de origine umană înlocuiesc „lucrurile care au fost scrise” (Ioan 20:31). Este oare mărturia creștină o „muncă de lămurire”? Să nu-i cerem lui Dumnezeu lucruri pentru care ar putea să ne acuze… că nu am fost credincioși!

Publicat de: Doru Cîrdei | 20/04/2009

Bine ați venit!

Ce bucurie să putem dialoga… Este nemaipomenit! Sunt recunoscător și apreciez orice răspuns, orice comentariu și orice contactare. De ce să nu folosim acest mijloc de comunicare, care ne stă la dispoziție. Să facem cunoștință, să schimbăm opinii, să fim de acord „că nu suntem de acord” în unele cazuri și să descoperim domenii convergente! Ajuta-ne Doamne!

În slujba Marelui Împărat,
Doru Cîrdei

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii