Aproape orice grupaj de știri în această perioadă are titlul, conține fraza sau ideea „numărul morților crește”. O căutare pe Google mi-a oferit 703000 de articole care includ această sintagmă în titlul lor, în 0,41 secunde. Deoarece suntem obișnuiți să gândim despre viață în mod superficial, acceptăm aceste informații ca fiind adevărate. Totuși adevărul nu este acesta…

Numărul deceselor nu crește, ci ritmul lor

Este adevărat, viața are prioritate, iar longevitatea este visul oricărei ființe umane, și nu numai. Orice efort depus pentru asigurarea bunăstării oamenilor trebuie prețuit. Măsurile pentru protecția sănătății populației sunt nu doar binevenite, ci imperative. Adevărații eroi sunt cei care își dau viața pentru salvarea vieților!

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem adevărul crud, că moartea fiecăruia dintre noi este inevitabilă. Peste o sută de ani eu nu voi mai fi printre oameni și nici tu nu. Bolile și infecțiile oricât de devastatoarea ar fi la scară națională sau globală, doar produc suferință și grăbesc moartea oamenilor. Numărul morților rămâne neschimbat, deoarece toți vom muri.

Cui îi place gândul că este dator să moară? Poate cea mai mare dificultate a contextului pandemic este faptul că trebuie să ne gândim mai des și mai serios la deces. Dacă încetarea din viață ne este atât de comună tuturor de ce ar trebui să ne alarmăm și să ne îngrozim? Doar numărul morților nu poate ajunge mai mare decât numărul oamenilor.

Nu pot evita moartea, ci eternitatea ei

Adevăratul motiv pentru frică de moarte este nesiguranța cu privire la ceea ce va urma. Sau, mai rău, siguranța că ceea ce va urma este teribil. Conștiința umană indică faptul că în această lume există multă nedreptate. Dacă moartea este moarte eternă, înseamnă că dreptatea nici nu există, deoarece în final de la nobil la criminal toți au aceeași soartă. Scriitorul Alexandru Vlahuță a raționat profund: „Nu mă tem de moarte, ci de veșnicia ei.”

Măcar acum când titlurile știrilor ne determină, ar trebui sa ne punem o serie de întrebări. Dar dacă viața nu se sfârșește la mormânt? Dar dacă eternitatea înseamnă dreptate incoruptibilă? Dar dacă moartea veșnică este mai rău decât încetarea vieții pentru totdeauna? Dar dacă moartea este inaugurarea unei forme superioare de existență? Iar întrebările trebuie să continue. Dar dacă în timp ce nu pot evita moartea, aș putea evita eternitatea ei?

Pot privi partea plină a paharului

Există diverse aspecte pozitive ale acestei situații atât de negative, precum: munca eroică a medicilor și personalului sanitar, creșterea nivelului de cooperare și creativitate a clasei politice și a factorilor decizionali, mobilizarea urgentă a mediului cercetărilor științifice pentru a oferi un remediu, responsabilizarea publicului larg cu privire la normele sanitare, etc. Însă după ce va trece această criză, lucrurile vor reveni la normal, iar pandemia va deveni istorie.

Adevărata parte plină a paharului la care putem privi în aceste zile, care ne poate oferi o speranță și un viitor mai bun, constă în identificarea pașilor pe care trebuie să-i facem. La ce anume trebuie să renunțăm și ce anume trebuie să întreprindem?

În primul rând trebuie să renunțăm: la pretenția iluzorie de a deține controlul proceselor vitale ale umanității, la lupta acerbă pentru a obține reușite care nu înnobilează și la superficialitatea și artificialitatea vieții. În al doilea rând trebuie să recunoaștem că suntem neputincioși în fața morții și să luăm decizia de a ne pune toată încrederea în cel care a învins moartea prin învierea Sa – Domnul Isus Cristos. El este Domnul vieții și al eternității!

Fără Cristos viața este lipsită de semnificație și nedreaptă, iar moartea este o amenințare înfiorătoare. Cel care îl urmează pe Isus experimentează iertarea divină și intră în posesia vieții eterne. Aceasta este singura cale de a evita moartea eternă. Să ne ancorăm în Dumnezeu viața și numai așa moartea este răul care ne face bine: ne declanșează veșnicia glorioasă.

Ce ai putea adăuga la cele de mai sus? Cum am putea, în această perioadă, să ne îmbogățim viața cu ceea ce cu adevărat contează? Voi aprecia mult orice idee trimisă la adresa mea email: doru@filadelfia.md

Nu toți liderii știu că lor le place ceea ce celorlalți oameni nu le place. Din acest motiv, apar neînțelegeri, frustrări și dezamăgiri în actul conducerii. Dacă ești lider, te-ai putea identifica pe tine însuți în acest articol. Aceasta ți-ar putea fi de folos… Dacă nu ești lider, ai putea citi acest articol, gândind “Desigur! Este atât de clar! De ce conducătorul meu (neînțelept) nu înțelege aceasta?”

În calitate de lider cu ani de experiență în conducere, a durat mult până am constatat că ceea ce eu prețuiesc și mă pasionează este lipsit de importanță pentru oamenii pe care îi slujesc sau chiar deranjează. Pe termen lung, succesul în conducere depinde și de înțelegerea faptului că ceea ce noi liderii numim reușită nu înseamnă reușită pentru ceilalți. Fiind conștienți de această realitate, vom putea administra dinamica viziunii, a emoțiilor și a acțiunilor noastre asupra celor din jurul nostru. Iată doar câteva exemple…

PARCAREA AGLOMERATĂ

Nouă liderilor ne place să vedem parcarea bisericii aglomerată. Înainte să înceapă adunările, obișnuiesc să întâmpin oamenii în holul de recepție și (mă spovedesc puțin) nu neglijez să trag cu ochiul dacă toate locurile sunt ocupate în mica parcare a Bisericii Filadelfia. Nu spun că aceasta este bine, ci spun adevărul. Pastorului coordonator din mine nu-i place să vadă locuri libere în parcare. Îmi place când văd toate locurile în parcare ocupate. Mai mult, îmi place să parchez mașina mea în alte locuri din vecinătatea biserici pentru a oferi cât mai multe locuri de parcare oaspeților. Îmi place să le cer și celorlalți lideri din rețeaua de conducere a bisericii noastre să facă același lucru.

Însă dacă ești unul dintre oaspeții sau dintre participanții frecvenți la adunările bisericii noastre, desigur, nu te bucuri dacă parcarea este aglomerată. Nici cei care slujesc în Echipa de Vis pentru asistență în parcare nu celebrează aglomerația. Nici liderii cărora le cer să nu parcheze în parcarea bisericii nu le face plăcere aceasta… Cui îi place o parcare aglomerată? Doar liderilor. Celorlalți, nu.

SALA PLINĂ

Dacă liderilor le place să vadă parcarea aglomerată, în mod sigur le place să vadă și sala pentru adunări plină. Această plăcere ne plasează pe noi liderii într-o zonă a motivațiilor combinate. Pe de o parte, este extraordinar să vezi mulțimea oamenilor care participă la adunări și fac parte din mișcarea transformatoare a lui Isus, ceea ce va produce schimbare în viețile lor. Pe de altă parte, avem de a face cu satisfacția nesănătoasă pe care o generează succesul, statisticile… care trebuie administrată cu rugăciune sinceră și mărturisire.

În timp ce liderul admiră aglomerația sălii pentru adunare, aceasta creează probleme oaspeților. Cu câtă dificultate reușește, în cultura noastră, un oaspete să pășească pragul pentru a participa la o adunare a bisericii, pentru a constata că nu este loc pentru el… iar dacă a venit cu întreaga familie, nu găsesc locuri libere pentru a se așeza împreună. Peste tot, trebuie să stea la rând: la baie, la apă potabilă, etc. Aglomerația la adunări nu este un stres doar pentru Echipele de Vis care slujesc, ci și pentru participanții pe care dorim să-i slujim. Pentru ne-lideri, o sală aproape plină este mai plăcută decât o sală arhiplină. Să nu ne lăsăm orbiți de plăcerea de a vedea sala aglomerată, în detrimentul eficienței slujirii celor care ar putea deveni urmași devotați ai lui Isus. Am putea trece la adunări repetate la diferite ore…

CREȘTERE RAPIDĂ

Din nou, este necesară verificarea motivației, însă creșterea numerică rapidă este plăcerea liderilor. Dublarea sau triplarea numărului participanților la adunări, într-o perioada relativ scurtă de timp, produce satisfacție celor mai mulți lideri. Această experiență îți dă oportunitatea să observi multe vieți transformate. Totuși, între noi liderii, creșterea numerică este un lucru, însă creșterea numerică continuă este ceva puțin diferit. Se spune că orice creștere peste 30% este greu de menținut pe termen lung. Noi știm că așa este…

Această creștere rapidă adaugă stres întregii structuri de conducere, responsabililor, participanților, oaspeților, tuturor. Dacă discuți cu cei care trebuie să administreze fluxul de oameni, să asigure condiții optime copiilor și care trebuie să îndeplinească acțiunile ulterioare pentru a conecta oaspeții, vei descoperi că nu vorbesc despre creștere cu cea mai mare plăcere. Iar noi liderii, adesea, suntem ultimii care simțim această neplăcere. În timp ce ne place creșterea, să ne ocupăm de problemele care ea le implică.

INFORMAȚII POZITIVE

Vă mărturisesc că foarte adesea mă întreb “nu este nimeni care are să-mi spună ceva pozitiv?” De ce noi liderii trebuie să ascultăm doar problemele și nevoile oamenilor? Cui îi plac informațiile negative? Aștept cu nerăbdare orice știre despre cea mai mică reușită. Plăcerea de a auzi vești bune mă ispitește să le amplific pe cele puține și mici pe care le aflu…

Totuși, prin definiție, biserica este metoda lui Dumnezeu pentru soluționarea falimentelor și disperării oamenilor. În timp ce nouă liderilor ne place să ascultăm informații pozitive, celorlalți oameni le place să întâlnească oameni de încredere cărora să le poată împărtăși amarul și disperarea vieții lor. Cea mai bună veste pe care un lider spiritual o poate auzi este adevărul sincer, spus de oameni care caută un remediu divin. Să creăm în jurul nostru un mediu al încrederii, pentru ca oricărui om să-i placă să-și deschidă inima. Rolul nostru, al liderilor, este să ascultăm vești rele, cu îngăduință și să oferim Vestea cea Bună celor loviți de valurile vieții.

INOVAȚII PRACTICE

Un alt lucru plăcut celor mai mulți lideri și neplăcut pentru toți ceilalți este inovația practică. Mai ales dacă liderul susține că nu este greu de implementat acea schimbare. Liderul vizionar, dotat cu creativitate, aproape de fiecare dată subestimează volumul de lucru necesar unui nou proiect. Eu am descoperit că așa procedez cu mine însumi… însă în special cu Echipa mea, dacă nu sunt atent. Mai ales în acele domenii în care eu nu sunt implicat direct, practic.

Cum să ajutăm pe cei din jur să le placă puțin mai mult inovațiile practice promovate de noi liderii? Două lucruri: (a) să nu le spunem cât timp au la dispoziție pentru a implementa inovația, ci mai curând să-i întrebăm de cât timp au nevoie, (b) să-i întrebăm cum se simt cu privire la acea inovație, înainte de a-i întreba cum reușesc implementarea ei. Oamenilor le place să-i întrebi despre ceea ce nu le place să facă. Așa ajung să facă cu plăcere ceea ce nu le place.

CONCLUZIE

Una dintre cele mai mari responsabilități care ne revine nouă liderilor este cea de a ne înțelege pe noi înșine mai bine… cât mai bine. Numai așa vom reuși să ne auto-conducem cu succes, ceea ce ne va califica să-i cunoaștem și să-i conducem pe cei din jur spre neplăcuta zonă de confort. Ce ai putea adăuga la cele de mai sus? Cum ne-am putea, noi liderii, perfecționa mai mult? Voi aprecia mult orice idee trimisă la adresa mea email: doru@filadelfia.md

Tuturor ne „dă târcoale” super-spiritualitatea în general, iar în această vreme presantă în special. Eu cred că avem dreptul și chiar este necesar să fim super-spirituali zilele acestea și în cele care vor veni. Însă nu mă refer la acea super-spiritualitate cu care unii confrați vestesc sosirea Apocalipsei, ne critică că am suspendat adunările publice ale bisericii, predică despre dezlănțuirea pedepsei divine din cauza răutății oamenilor, etc.

Am în vedere că este timpul potrivit pentru a da dovadă de acel soi de super-spiritualitate care demonstrează dragostea lui Dumnezeu și perspectiva Sa pentru soluționarea provocării cu care se confruntă lumea în aceste prime luni ale anului. Mă întreb dacă avem dreptul moral să aruncăm după oameni (sau unii după alții) cu textele lui Dumnezeu, dacă nu suntem dispuși, în primul rând, să le oferim unitatea noastră, colaborarea noastră cu autoritățile statului și compasiunea noastră. Hai să fim super-spirituali!

Super-spirituali prin unitate

Desigur, religiile îi separă și chiar îi învrăjbesc pe oameni. În cadrul Creștinismului există prea multă diviziune. S-a mers prea departe cu corectitudinea teologică, cu spiritul de partid religios, precum și cu diferențele de valori sau lipsa lor. Cu toate acestea, principiul de aur „tratează-i pe alții așa cum ți-ar plăcea ca alții să te trateze” este împărtășit de Budism, Creștinism, Hinduism, Iudaism, Taoism, Zoroastrianism și de restul religiilor majore ale lumii.

Urmașii devotați ai lui Isus, practică, în afară de principiul de aur, „principiul de diamant” poruncit de Regele regilor: „să vă iubiți unii pe alții exact cum v-am iubit Eu!” Ioan 15:12 BVA. Dragostea definită așa cum a definit-o Cristos și trăită în stilul Său este generatorul unității funcționale. În ciuda diferențelor care ne marchează și a divergențelor care ne separă, este timpul să amplificăm spiritualitatea noastră și să ne întrebăm ce am putea face în mod suplimentar unii pentru alții și pentru cei din jur. Acum cei din jur sunt în mare nevoie. Hai să fim super-spirituali prin unitate!

Super-spirituali prin supunere

Nimănui nu-i place să fie supus. Nici mie. Mai ales că de fiecare dată ai motive logice, teologice, etc., să fii nesupus celor care au funcții de autoritate. Nu-ți vine să respecți directivele acelor lideri care nu prezintă suficientă încredere, care nu iau cele mai înțelepte decizii și nu le comunică în modul cel mai clar. Mai mult, fiecare din noi are propria opinie și are tendința de a face ceea ce el crede că este cel mai bine.

Cu toate acestea, oamenii care L-au luat în serios pe Dumnezeu, totdeauna au ignorat acele legi ale statului de natură de a compromite principiile și valorile spirituale și în paradox, au fost cei mai loiali cetățeni respectând acele legi și măsuri menite să asigure bunăstarea populației și protecția vieții și sănătății oamenilor. Chiar și deciziile proaste luate de autorități în situații deosebit de critice sunt mai bune decât lipsa măsurilor. Acum societatea noastră are nevoie de ordine exemplară. Hai să fim super-spirituali prin supunere!

Super-spirituali prin caritate

Trebuie să recunosc adevărul: există ceva în mine care generează dorința de a beneficia de atenție și susținere. Același „ceva” din mine îmi sugerează argumente pentru a evita caritatea și generozitatea, sau măcar pentru a le amâna. Nu știu cum ești tu în aceste zile, când „STAI ACASĂ”, ca mine și cei din familia mea, din echipa mea, din organizațiile pe care le conduc… Avem motive în plus să ne gândim la viața și sănătatea proprie, a celor dragi, etc., motive suplimentare pentru a pretinde susținere din partea altora și de a neglija sau chiar evita caritatea față de alții.

Hai să recunoaștem că nu ne putem permite să fim egoiști. Însă trebuie să fii spiritual ca să te poți gândi la nevoile altora în zilele în care îți este amenințată propria bunăstare. Persoanele de vârsta a treia, bolnavii, medicii și personalul medical, organele care asigură ordinea și protecția publică au nevoie de susținerea noastră morală, în rugăciune și prin acte de binefacere. Oamenii din categoriile vulnerabile depind de îndurarea lui Dumnezeu și de spiritul nostru caritabil. Hai să fim super-spirituali prin generozitate!

Concluzie

Nu te lăsa luat de curentul super-spiritualității reactive în acest context încordat. Nu este responsabilitatea noastră să identificăm vinovatul și nici să formulăm verdictul! Nu ne putem permite să fim super-spiritualii care produc defavoare scopului lui Dumnezeu.

Acum este momentul pentru acțiune. Nu pentru a ieși în evidență cu fariseism. Ci pentru a trăi așa cum credem și cum vorbim – în baza principiilor și valorilor eterne – pe care nu le alterează criza, ci sunt soluția lui Dumnezeu pentru lumea disperată. Acum este momentul să „mergem a doua milă” pentru a găsi limbă comună, pentru a coopera cu autoritățile și pentru a fi generoși. Hai să fim spirituali! Hai să fim super-spirituali!

Tu ce crezi cu privire la ceea ce am scris mai sus? Ce ai mai adăuga? Ce din ceea ce am scris ai reformula? Dacă crezi că îți pot fi de folos în vreun fel, nu ezita să mă contactezi: doru@filadelfia.md

Relațiile productive sunt cheia muncii productive. Cei mai mulți dintre noi nu suntem obișnuiți să lucrăm de la domiciliu, iar colaborarea de la distanță este una dintre cele mai neobișnuite provocări.

În primul rând, chiar până la instituirea Stării de Urgență, o mare parte din munca multora dintre noi a inclus colaborarea de la distanță (în aceeași clădire) în mod virtual, folosind diferite tehnologii de comunicare și împărtășire a lucrului (resurse virtuale comune, documente virtuale comune, etc.).

Totuși, campania „STAI ACASĂ” ne distanțează din punct de vedere social de colectivul din care facem parte, iar aceasta necesită câteva strategii și practici fundamentale de „inteligență virtuală” pentru a continua în mod eficient activitatea (dacă genul activității permite) de la distanță: (1) stabilirea normelor de angajament și (2) cultivarea încrederii.

STABILIREA NORMELOR DE ANGAJAMENT

Munca de la distanță necesită câteva clarificări cu privire la cerințele de angajament care se petrec în mod natural în condițiile în care lucrăm împreună în persoană. Trebuie să stabilim în modul cel mai concret „unde” vor avea loc întrunirile virtuale, care este timpul cel mai productiv pentru aceste întruniri, modalitatea de a colabora virtual, etc.   

Platforma de comunicare. Primul pas în colaborarea virtuală este discuția despre posibilitățile tehnice de comunicare virtuală. Trebuie luată o decizie comună cu privire la cele mai bune metode de comunicare.

De exemplu: (a) email pentru comunicare simplă neurgentă și pentru transmiterea documentelor și a fotografiilor, (b) ZOOM sau Skype pentru întrunirile video cu posibilitatea de a înregistra ședința, de a afișa documente pentru a le discuta, de a împărtăși ecrane, etc., (c) WhatsApp, Viber, Messenger, SMS pentru mesaje scurte urgente, care asigură comunicarea dinamică zilnică, (d) convorbiri telefonice, precum și altele.

Timpul potrivit pentru comunicare. Colaborarea de la distanță necesită clarificări cu privire la timpul cel mai potrivit pentru întreaga echipă pentru ședințe video, pentru contacte telefonice, etc. De asemenea, împreună trebuie să stabilim: Care este termenul rezonabil pentru a răspunde la emailuri? Care sunt zilele și orele în care nu este posibilă comunicarea sau un anumit gen de comunicare? Aceste norme vor crea condiții pentru a respecta timpul tuturor, pentru a economisi timp și pentru a evita comunicarea neeficientă.

Metoda optimă de a împărtăși lucrul. Pentru a lucra împreună la documente comune sau la alte proiecte electronice, este necesar să stabilim atât formatul materialelor (de exemplu: Google Docs), precum și procesul, pentru a evita ștergerea nedorită a actualizărilor sau crearea versiunilor în conflict. Serviciile pentru „File Sharing” (de exemplu Dropbox) oferă opțiunea de a monitoriza modificările în vederea prevenirii muncii repetate.

CULTIVAREA ÎNCREDERII

În colaborarea virtuală, încrederea contează foarte mult. Anume două dimensiuni ale încrederii: încrederea relațională și cea profesională.

Cultivarea încrederii relaționale. Aceasta are în vedere convingerea că colegii de la distanță urmăresc binele unul altuia și al organizației. Acest soi de încredere se cultivă, incluzând în comunicare întrebări personale, precum: Cum îți merge acolo unde te afli? Cum ți-ai petrecut weekendul? Facem aceasta fără a depăși linia roșie a vieții private a colegilor. Dacă această parte a comunicării este simplă și sinceră, va dezvolta conversația în mod natural, în timp.

De asemenea, în timp ce comunicăm ca profesioniștii, fiecare trebuie să fie original în comunicarea personală: entuziasmul și carisma personală, stilul și tipul de personalitate al fiecăruia, etc. Aceasta va crea senzația că, deși suntem la distanță, suntem împreună la o întrunire.

Cultivarea încrederii profesionale. Aici este vorba despre certitudinea că colegii sunt profesioniști competenți pe care ne putem baza. În timpul comunicării, fiecare trebuie să ofere idei, analize, soluții, opțiuni profesioniste. La fel de importantă este și îndeplinirea sarcinilor de serviciu conform termenului și nivelului de calitate stabilit. Orice dificultate întâmpinată în procesul îndeplinirii unei sarcini trebuie discutată în timp record cu echipa pentru a identifica cea mai bună abordare.

Disciplina comunicării clare și ordonate scoate în evidență simțul responsabilității și al devotamentului pentru respectarea planului colectiv de lucru și al standardelor de calitate prestabilite. Atenție: exces de comunicare nu există, iar tăcerea știrbește din încredere.

Organizațiile performante practică cultura de a răspunde la emailurile neurgente în 24 de ore. Cele urgente cer un răspuns urgent. În cazul în care răspunsul nu este posibil în timpul rezonabil, răspundem cu un scurt email prin care explicam motivul pentru care răspunsul întârzie (de exemplu, ai nevoie de timp pentru a face niște calcule), precum și când vom răspunde.

Deoarece posibilitățile tehnologice ne stau la dispoziția fiecăruia dintre noi, a echipelor și a organizațiilor noastre, este imperios să ne dezvoltăm și să ne actualizăm abilitățile de a lucra de la distanță. Putem monitoriza munca noastră de acasă pentru o transparență ideală, vezi: https://myhours.com/ În acest mod vom respecta directiva „STAȚI ACASĂ” fără a paraliza lucrul atât de necesar pentru îndeplinirea scopului și a obiectivelor organizației.

Ce zici? Ce am mai putea face pentru a lucra în echipă, eficient, de la distanță? Voi aprecia mult contribuția ta: doru@filadelfia.md

de Redacția Regional18.03.2020

Prim-ministru Ion Chicu a venit cu unele detalii cu privire la Starea de Urgență instituită în Moldova.

Astfel, potrivit lui Chicu, până la 1 aprilie se sistează următoare servicii:

1. Activitatea de comerț a unităților comerciale cu amănuntul, cu excepția, unităților de comercializare a produselor alimentare, a produselor farmaceutice și a produselor petroliere;
2. Activitatea piețelor comerciale de orice profil;
3. Activitatea Centrelor de reabilitare/recuperare, inclusiv balneosanatoriale;
4. Activitatea unităților de alimentație publică, în localurile și în spațiile amenajate/autorizate ale acestora, cu excepția activităților de preparare și distribuire a produselor în regim catering.

De asemenea este sistat:

1. Traficul aerian (cursele comerciale) cu toate țările lumii.
2. Traficul internațional feroviar de pasager
3. Accesul cetățenilor străini pe teritoriul țării, cu excepția persoanelor cu acreditare diplomatică, celor cu reședință în RM și persoanelor care însoțesc mărfuri. Restricția nu se aplică persoanelor străine, care deja se află pe teritoriul Republicii Moldova
4. Cetățenii Republicii Moldova nu au restricții la intrare pe teritoriul țării. Guvernul face către conaționalii aflați în această perioadă peste hotarele țării, SĂ SE ABȚINĂ DE LA CĂLĂTORII, deoarece urmare a restricțiilor instituite de mai multe state ale lumii, riscați să rămâneți blocați la frontierele terestre ale acestor state.

Prim-ministru spune că în aceste condiții, NU SUNT RESTRICȚIONATE următoarelor servicii:

• Activitatea tuturor întreprinderilor de producere, dar va avea loc cu respectarea normelor sanitare recomandate de autorități și la decizia administrație poate avea loc cu asigurarea muncii angajaților de la domiciliu unde e posibil.
• Se permite activitatea comercială bazată pe livrarea produselor online,
• transportul public si cel interurban,
• comerțul en-gros,
• activitatea băncilor,
• alimentația publică prin sistemul catering (livrare directă consumatorilor),
• lucrările de construcție, inclusiv la stația de epurare Chișinău,

Prim-ministrul Chicu a menționat că se mențin toate restricțiile stabilite, iar dacă va fi necesar va veni cu măsuri suplimentare.

Parlamentul a instituit stare de urgență în Republica Moldova, pentru următoarele 60 de zile, adică din 17 martie 2020 și până în 15 mai 2020. Mai multe măsuri prevăzute în decizia Parlamentului au fost deja adoptate, cum ar fi restricționarea circulației, regim special de intrare-ieșire în țară, dar și a unui regim special de circulație în interiorul țării, introducerea măsurilor de carantină, interzicerea manifestațiilor publice.

Sursa: unimedia.info

Muzicienii bisericii au rolul de a inspira și conduce închinarea prin cântec și rugăciune, în cadrul adunărilor publice. În vederea îndeplinirii cu succes a acestui rol, conducătorii spirituali au responsabilitatea nu de a critica și nega acest domeniu al slujirii ci de a asista dezvoltarea artiștilor. Cinci caracteristici (toate încep cu „C”) sunt esențiale și trebuie cultivate în mod intențional.

CREDINȚA

Relația personală cu Dumnezeu este posibilă doar prin credință în Cristos. Este imposibil să inspiri și să conduci participanții la adunări în vederea deciziei de a se încrede în Cristos și de a dezvolta relația personală cu El, fără a trăi o relație sănătoasă, proaspătă și abundentă cu El. Relația muzicianului cu Cristos trebuie să preceadă slujirea sa în numele lui Cristos, iar noi liderii, avem responsabilitatea de a crea oportunități pentru favorizarea credinței celor care au acces pe platformă.

CARACTERUL

Apostolul Petru a spus: Astfel, să faceți tot ce depinde de voi ca să adăugați credinței voastre bunătate și bunătății cunoașterea. Apoi adăugați cunoașterii autocontrolul; iar autocontrolului, perseverența. Acesteia să îi adăugați pietatea; iar pietății să îi adăugați dragostea frățească. Apoi, dragostei de frați să îi adăugați iubirea față de toți oamenii. (2Petru 1:5-7 BVA). Este imposibilă slujirea în cadrul Echipei de Vis a muzicienilor fără practicarea și promovarea acestor valori elementare. Unii lideri doar evaluează caracterul muzicienilor și îi descalifică, mie îmi place să investesc pentru transformarea lor și să-i calific. Tu?

CULTURA

Cultura unei comunități nu poate fi subestimată. Muzicienii care depășesc cultura publicului căruia slujesc, pe care intenționează să-l influențeze, sau care sunt neactualizați, își compromit rolul. Apostolul Pavel a spus: „Și astfel, într-o unitate a inimii și a gurii, să Îl glorificați împreună pe cel care este Dumnezeu și Tată al Stăpânului nostru numit Isus Cristos.” (Romani 15:6 BVA). Dacă conducătorii bisericii ar elabora codul vestimentar al muzicienilor și le-ar recomanda muzica și stilul rezonabil pentru cultura locală, toți ar avea de câștigat.

COMPETENȚA

Când regele Saul a început să aibă probleme sufletești a spus oamenilor din guvernul său: „Găsiți-mi un om care știe să cânte bine; și aduceți-l la mine!” Atunci unul dintre tinerii slujitori, a zis: „L-am văzut pe unul dintre fiii lui Ișai din Betleem. El cântă foarte bine, este un bărbat remarcabil și bun luptător. Știe să vorbească, are un aspect fizic plăcut și Iahve este cu el.” (1Samuel 16:17-18 BVA). Dacă regele Saul dorea muzicieni competenți, cu cât mai mult Regele ISUS îi dorește și îi merită! Am întâlnit oameni în conducerea bisericii care încurajează mediocritatea, inclusiv în domeniul muzical. Eu am decis să încurajez excelența inclusiv în domeniul muzical. Cei pe care dorim să-i influențăm așteaptă mai mult, iar Isus este vrednic de mai mult!

CHIPUL

Expresia feței muzicienilor poate contrazice mesajul și competența lor spirituală și artistică. În timp ce instrumentele, echipamentul de amplificare, tempoul și sunetul au nevoie de atenție, fețele muzicienilor și manierele lor pe platformă trebuie să afișeze bucuria generată de relația cu Dumnezeu și trăirea plinătății prezentei Sale. Dumnezeu se așteaptă să îngenunchem (Psalm 95:6), să dăm dovadă de reverență (Isaia 29:23), să dansăm (Psalm 149:3), să aplaudăm (Psalm 47:1), să ridicăm mâinile (Timotei 2:8), să strigăm și să chiuim de bucurie (Psalm 32:11). Muzicienii au responsabilitatea de a motiva și de a fi exemple contagioase prin expresia lor fizică, iar noi liderii, putem limita libertatea pentru expresie sau putem crea un mediu al descătușării laudei și închinării.

CONCLUZII

Stimați colegi, am convingerea că am putea face o diferență, luând decizia de a trece de la criticarea celor care au aptitudini muzicale la creșterea lor intențională. Cei care conduc biserica în domeniul muzical au nevoie de atenția și contribuția liderilor spirituali. Vă imaginați cum ar arăta bisericile dacă muzicienii ar beneficia de grijă pastorală sporită? Să continuăm să ne rugăm, să cultivăm aceste caracteristici „pentru că știți că această acțiune nu va rămâne fără rezultate.” (1Corinteni 15:58 BVA). Ce ai mai adăuga la cele de mai sus? Crezi că anumite caracteristici ar putea fi reformulate? Comunică-mi orice în legătură cu acest articol la adresa mea email: doru@filadelfia.md

Este de neimaginat că lumea noastră s-a schimbat atât de mult într-o perioadă atât de scurtă. Schimbarea este inconfortabilă pentru orice persoană. Nu știm cum să reacționăm și nici cum să acționăm. Ceea ce avem și ceea ce știm nu mai dă rezultate în noul context creat. Ceea ce se întâmplă și ceea ce poate urma sunt necunoscute pe care nu știm cum să le administrăm. Este complicat…

Pentru lideri însă, la toate acestea se adaugă responsabilitatea procesului decizional. Schimbarea, pentru cei care îndeplinesc roluri de conducere, înseamnă necesitatea schimbării unor aspecte ale muncii lor, al actului conducerii. A conduce într-un mediu în care schimbările radicale se precipită este foarte complicat…

O analiză atentă a efectelor schimbării asupra conducerii poate fi de un real folos liderilor în primul rând și desigur, tuturor. Schimbarea produce…

Schimbarea scopului sau clarificarea lui

Acum când schimbarea a devenit agenda fiecărei zile, trebuie aceasta să determine schimbarea scopului vieții tale personale, a familiei și a organizației tale? Este necesar să fii flexibil la acest capitol? Îți poți permite să accepți influența mediului și a provocărilor vieții asupra motivației tale?

Sau mai curând trebuie să ne clarificăm scopul. În anumite cazuri este nevoie să ne descoperim acel „DE CE?” care definește motivația și prioritățile. Eu personal cred că un scop nobil, bine definit, nu trebuie schimbat în funcție de circumstanțe. Tumultul schimbărilor este doar un prilej pentru redefinirea motivației de bază și pentru clarificarea ei.

Scopul meu este Isus și scopul Său. Iar „Isus Cristos este totdeauna același: atât ieri și astăzi, cât și pentru eternitate.” (Evrei 13:8 BVA) Nici Isus și nici mandatul pe care l-am primit din partea Lui nu pot fi negociate. Iar schimbările neanticipate, rapide ar trebui doar să ne determine să clarificăm și reclarificam scopul. Schimbarea nu trebuie să producă schimbarea scopului!

Schimbarea strategiei sau actualizarea ei

Pentru a evita sacrificarea scopului în contextul schimbărilor majore, putem alege să schimbăm strategia. Putem decide că ceea ce facem vom face în mod diferit. Vom renunța la procesul care a slujit scopului în mod eficient, dar care, se pare, nu mai dă rezultate. Cunosc conducători care nu prețuiesc strategia. Alții s-au îndrăgostit de proces atât de mult încât, pentru a-l păstra, sunt dispuși să-și compromită scopul în toiul schimbărilor.

Eu cred că în momentul în care avem de a face cu o schimbare majoră la scară națională sau/și mondială, în timp ce păstrăm scopul cu orice preț, trebuie să actualizăm strategia. Schimbarea cultural-economică cere o actualizare a procesului, nu o schimbare a lui. O actualizare strategică va eficientiza procesul existent în noul context creat de schimbare. Aceasta va asigura îndeplinirea cu succes a scopului.

Omul cu cea mai mare influență în ultimele două milenii, în afară de Cristos, Apostolul Pavel a explicat: „Astfel, noi nu abandonăm cursa descurajați; ci dacă în corpul nostru fizic suntem într-o permanentă degradare, omul interior se înnoiește în fiecare zi.” (2 Corinteni 4:16 BVA)

Eu am certitudinea că procesul strategic trebuie „înnoit în fiecare zi” concomitent cu procesul schimbărilor care au loc în lume. În același timp. În același ritm! De dragul mărețului scop!

Schimbarea metodelor sau conservarea lor

Când este vorba despre metode ne referim la ceea ce facem pentru ca procesul să slujească în mod eficient îndeplinirii scopului. Simon Sinek a constatat că aproape oricine știe ce trebuie să facă (cunoaște metodele), un procent mai redus din oameni sunt familiari cu strategia (procesul) și un număr mic de oameni pot defini în mod articulat, cu claritate scopul (motivația).

Din acest motiv, în mod democratic, marea majoritate se va opune schimbării metodelor existente și va lupta împotriva metodelor noi. Deși înțeleptul a tras concluzii cu mii de ani în urmă că: „Pentru toate există o vreme; și orice lucru de sub cer are timpul lui.” (Eclesiastul 3:1 BVA), tendința naturală a mulțimii este cea de a schimba strategia și chiar de a abandona scopul pentru a păstra metodele. Schimbarea poate produce conservarea metodelor. Metoda poate deveni, într-un mod lamentabil, scop…

Eu cred în împlinirea acestei promisiuni divine: „Să știți că Eu voi face ceva nou; și acum începe să fie evident. Nu recunoașteți acest lucru? Voi face un drum în deșert și râuri în zona aridă.” (Isaia 43:19 BVA) Este responsabilitatea liderilor de a vedea, în iureșul schimbărilor tulburătoare, ceea ce nu văd alții, mai clar decât văd alții și mai repede decât văd alții. Ei, liderii, sunt în mijlocul schimbării, apărătorii scopului, inovatorii strategiilor și schimbătorii metodelor.

Schimbarea liderilor sau schimbarea lor

Pentru ca cele discutate până acum în acest text să aibă loc și lavina schimbărilor să poată fi administrată cu succes, avem nevoie de lideri dispuși și chiar interesați de propria lor schimbare. Iar schimbarea îi este necesară oricărui om care L-a luat în serios pe Dumnezeu: „să vă transformați prin înnoirea modului vostru de gândire, ca să puteți avea abilitatea de a înțelege ce dorește Dumnezeu de la voi. Iar dorința Sa este bună, plăcută și perfectă.” (Romani 12:2 BVA)

Doar liderii care se schimbă în mod intențional, în contextul schimbării, o pot administra pentru a clarifica scopul, pentru a actualiza strategia și pentru a schimba metodele. Cei care sunt reticenți la schimbare, ea, schimbarea, produce schimbarea lor – înlocuirea lor. Sau mai rău, schimbarea generează devierea de la scop și falimentul. În acest caz, schimbarea devine criză. Este trist că prea mulți lideri fac parte din această „elită” lipsită de preocupare pentru propria schimbare…

Pentru mine, schimbarea este sportul preferat. Iar circumstanțele schimbării, pe plan național și internațional, sunt oportunități pentru schimbare personală accelerată, pe măsura modificărilor de conjunctură. Cred cu tărie în agilitatea gândirii și acțiunii liderului, precum și în cultura sa dincolo de tiparele statusului quo.

Pentru că ai avut răbdarea să citești până la sfârșit „povestea” mea, cred că ești omul de încredere căruia îi pot divulga secretul: Totul depinde de preocuparea liderului de a se schimba în mod intențional.

Tu ce crezi cu privire la ceea ce am scris mai sus? Ce ai mai adăuga? Ce din ceea ce am scris ai reformula? Dacă crezi că îți pot fi de folos în vreun fel, nu ezita să mă contactezi: doru@filadelfia.md

15 RECOMANDĂRI PRIVIND CONDUITA SOCIALĂ în prevenirea răspândirii coronavirus (COVID-19), emise de Departamentul pentru Situații de Urgență a Ministerului Afacerilor Interne, România

Protejați-vă, evitați contactul direct!

1. Evitați zonele aglomerate unde sunteți expuși la contact direct și/sau interacțiune cu un număr mare de persoane, de tipul adunărilor publice, cozi, zone de trafic intens, zone de recreere. Feriți copiii de acele locuri de joacă care presupun atingerea unor suprafețe/obiecte comune de către un număr mare de copii
2. Limitați la maximum orice contact direct cu alte persoane, în afara celor care fac parte din familia restrânsă, prin gesturi cum ar fi: strângerea mâinilor, îmbrățișările, sărutul obrajilor sau al mâinilor, atingerea fețelor cu mâinile. Se recomandă, inclusiv în privința persoanelor împreună cu care locuiți, să NU intrați în contact direct decât după igienizarea mâinilor atunci când reveniți la domiciliu.
3. Evitați atingerea suprafețelor care sunt atinse în mod frecvent și de alte persoane, precum: balustrade, clanțe, mânere, butoane de lift sau de acces. În cazul în care sunteți totuși nevoiți să atingeți aceste suprafețe, protejați-vă folosind șervețele de unică folosință.
4. Păstrați o distanță semnificativă, de 1,5 metri, față de celelalte persoane pe care le întâlniți. În cazul în care vă aflați în transportul în comun încercați să NU stați față în față cu alte persoane. Asigurați-vă, după folosirea transportului în comun, că v-ați igienizat mâinile înainte de a vă atinge fața, nasul sau gura.
5. Folosiți, pe cât posibil, rute sau modalități alternative de transport pentru a evita zonele aglomerate de trafic de persoane. În cazul în care programul vă permite, folosiți intervalele orare cu nivel scăzut de trafic de persoane. În zonele urbane, pentru distanțe mici, se recomandă folosirea modalităților alternative de deplasare, fie cu bicicleta/trotineta electrică, fie mersul pe jos.
6. Evitați deplasările în țările care se confruntă cu număr mare de cazuri de infectări cu noul coronavirus (COVID-19) și descurajați întoarcerea în țară a persoanelor din zonele de risc, respectiv din țările cu număr mare de cazuri cu noul coronavirus. Date actualizate în timp real despre țările vizate pot fi obținute accesând link-ul (http://www.cnscbt.ro/ ), respectiv „Lista regiunilor și localităților din zona roșie și zona galbenă cu transmitere a COVID-19”. În cazul în care călătoriți într-o țară expusă infecției cu noul coronavirus există riscul ca la momentul revenirii în țară, în funcție de actualizarea zonelor roșii/galbene, să fie necesar să rămâneți în carantină/izolare la domiciliu timp de 14 zile, împreună cu familia. În mod obligatoriu, românii care se întorc în țară din zone de risc vor trebui să intre în autoizolare la domiciliu, ceea ce presupune ca întreaga familie să facă același lucru.
7. Limitați folosirea bancnotelor și a monedelor, optând pentru plăți cu cardul/telefonul sau plăți on-line. Transmiterea virușilor se realizează într-o pondere semnificativă prin intermediul banilor, cu care ia contact, statistic, un număr foarte mare de persoane.
8. Optați pentru munca de acasă, în măsura în care aveți această posibilitate oferită de angajator. Există recomandări din partea Ministerului Muncii, în atenția angajatorilor, pentru flexibilizarea programului de lucru pentru angajați și prezentarea eventualelor opțiuni legale pe care le au la dispoziție. Detalii, aici: https://bit.ly/2TGyV8d
9. Respectați cu strictețe regulile de igienă personală recomandate de autorități, pentru a vă proteja atât pe dumneavoastră cât și pe cei apropiați. Folosiți masca de protecție doar în cazul în care aveți simptome de gripă sau răceală, pentru a-i proteja pe ceilalți. Spălați-vă pe mâini cu apă și săpun, minimum 20 de secunde, după orice contact cu o suprafață potențial contaminată.
10. Țineți cont de faptul că nu în toate cazurile infectarea cu noul coronavirus(COVID-19) este vizibilă prin simptome specifice (tuse, febră, dificultăți în respirație). Virusul poate fi răspândit inclusiv de persoane aparent sănătoase, care nu au cunoștință de faptul că sunt purtători ai noului coronavirus.
11. Evitați, cu prioritate, expunerea persoanelor în vârstă (peste 65 de ani) și a celor cu imunitate scăzută/boli asociate către alte persoane cu simptome de gripă sau răceală, în zone aglomerate sau zone cu trafic intens de persoane.
12. Semnalați autorităților orice caz despre care aveți cunoștință că ar fi putut intra în contact cu o persoană confirmată cu noul coronavirus sau ar fi venit dintr-o țară afectată (zona roșie sau zona galbenă) și care nu se află în izolare. Manifestați o atitudine preventivă față de orice caz, întrucât răspândirea virusului este posibilă și din partea persoanelor care nu manifestă simptome specifice.
13. Semnalați imediat medicului de familie dacă ați călătorit în zonele afectate de coronavirus (COVID-19), chiar dacă la momentul respectiv NU se aflau pe lista zonelor aflate sub alertă. Detalii pot fi obținute accesând link-ul (http://www.cnscbt.ro/ ), respectiv „Lista regiunilor și localităților din zona roșie și zona galbenă cu transmitere a COVID-19”, actualizată periodic. În cazul în care nu puteți contacta medicul de familie, apelați la Direcția de Sănătate Publică din județul dumneavoastră și în ultimă instanță la 112.
14. Rămâneți acasă dacă aveți simptome de gripă sau răceală (tuse, febră, dificultăți în respirație) și sunați medicul de familie pentru a solicita sfaturi, NU mergeți din primul moment la unitățile de urgență.
15. Dacă vă aflați în autoizolare la domiciliu respectați cu strictețe recomandările autorităților, NU părăsiți sub nicio formă domiciliul pe perioada celor 14 zile, NU primiți vizitatori și NU intrați în contact apropiat cu eventualele persoane care vă furnizează alimente sau produse. În cazul în care încălcați regimul autoizolării la domiciliu riscați amendă de până la 20.000 de lei, precum și dosar penal în cazul în care contribuiți la răspândirea virusului.

Sursa: http://www.dsu.mai.gov.ro/15-recomandari-privind-conduita-sociala-responsabila-in-prevenirea-raspandirii-coronavirus-covid-19/

În creștinism, precum și în alte domenii ale vieții, calificarea de performanță are loc și aptitudinile de conducere se formează într-un cadru relațional sănătos. Apostolul Pavel l-a instruit pe Timotei în baza unei relații personale. (Fapte 16:1-5) Timotei a fost prezent (cu unele excepții – Fapte 17:14-15), a auzit, văzut, simțit, înțeles și l-a experimentat pe maestrul său.

În a doua epistolă Apostolul îi scria: „Tu ai remarcat învățătura mea, comportamentul meu, decizia mea, credința mea, răbdarea mea, dragostea mea, perseverența mea. Ai văzut cum am fost persecutat și câte adversități am suportat în Antiohia, în Iconia și în Listra. Dar Stăpânul m-a scăpat din toate acestea! De fapt, toți cei care doresc să trăiască o viață dedicată lui Cristos, vor fi persecutați.” (2 Timotei 3:10-12 BVA) Pavel s-a reprodus în Timotei (în epistolele sale face 24 de referiri la el), investind în nouă domenii ale vieții lui, pentru ca acesta să-l poată copia și înlocui.

Formarea doctrinară – învățătura (gr. Didaskalia)

Timotei a beneficiat de învățătura, perceptele și concepția despre lume și viață împărtășite de Apostol. Imediat după convertirea sa, Pavel a fost convins că Isus este Fiul lui Dumnezeu și a început să predice aceasta (Fapte 9:19-22). Timotei era prezent când Pavel implementa în biserici hotărârile apostolilor și prezbiterilor de la Ierusalim (Fapte 16:4) și la Tesalonic, când Pavel aducea argumente și explica că Cristos trebuia să moară și să învie (Fapte 17:2-3). Când Pavel predica în Corint că Isus este Cristosul (Fapte 18:5), era însoțit de Timotei. Apostolul Pavel a discutat cu Timotei și i-a transferat revelațiile primite de la Domnul în timp ce au scris epistole împreună: a doua către Corinteni (2Cor. 1:1), către Filipeni (Filipeni 1:1), către Coloseni (Col. 1:1), ambele către Tesaloniceni (1Tes. 1:1; 2Tes. 1:1)

Formarea stilului de viață – comportamentul (gr. Agoge)

Comportamentul, stilul zilnic de viață a lui Timotei a fost influențat de relația sa apropiată cu Apostolul Pavel. El a observat că Pavel respecta călăuzirea Duhului Sfânt (Fapte 16:6-10; 18:9-10; 20:22-24). Timotei, când a venit din Macedonia la Atena a găsit pe Pavel muncind pentru întreținerea sa în timpul săptămânii și predicând sâmbăta (Fapte 18:1-4). Pavel i-a demonstrat lui Timotei că pentru lucrarea evangheliei trebuie să renunți la cariera profesională (Fapte 18:4-5). Pavel a inspirat pe Timotei cu privire la autoritatea pentru slujire câștigată printr-un comportament exemplar (2Cor. 6:3-10). Pavel avea încredere că Timotei a înțeles bine viața creștină, demonstrată prin comportamnetul său (1Cor. 4:17).

Formarea scopului vieții – hotărârea (gr. Prothesis)

Claritatea viziunii și a chemării divine pe care Apostolul Pavel le trăia și le urma cu determinare era contagioasă. El mărturisea că a fost ales de Dumnezeu pentru a vesti Evanghelia mai întâi iudeilor(Fapte 9:15; 1Cor. 1:17), apoi Neamurilor (Fapte 18:6). Timotei era de față la Milet când Pavel a declarat din nou scopul vieții sale: vestirea Evangheliei Harului lui Dumnezeu (Fapte 20:24), și este declarat colegul de lucru a lui Pavel (Romani 16:21), împreună robi ai lui Cristos (Filipeni 1:1). Fermitatea lui Timotei în actul conducerii era roada colaborării apropiate cu Pavel.

Formarea convingerilor – credința (gr. Pistis)

Timotei a învățat în mod practic de la Pavel convingeri despre adevărul lui Dumnezeu, fidelitate și încredere. Apostolul Pavel credea în vindecarea divină și o practica, iar Timotei a fost introdus în aceasta de la început (Fapte 14:8-11). Pavel a proclamat credința sa în Dumnezeu, care este viu, Creator al tuturor lucrurilor, care ne poartă de grijă și ne dă bucurie (Fapte 14:15-17)

Formarea perseverenței – îndelungă răbdarea (gr. Markothumia)

Perseverența Apostolului în situațiile vitrege ale vieții și activității sale au modelat caracterul lui Timotei. Timotei a fost marcat de bucuria cu care a reacționat Pavel și Sila când au fost maltratați în Filipi (Fapte 16:25). Pavel a trăit și a slujit în mod vizibil conform principiului: „când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm.” (1Cor. 4:12-13)

Formarea afecțiunii – dragostea (gr. Agape)

Pavel la instruit pe Timotei într-un mediu al dragostei frățești, afecțiunii, bunei intenții, binefacerii și prețuirii. El îi acordă încredere lui Timotei și îl consideră ajutorul său (Fapte 19:22). Timotei este unul dintre colegii de călătorie a lui Pavel (Fapte 20:4) și Apostolul vorbește cu afecțiune despre Timotei: „copilul meu prea iubit” (1Cor. 4:17), „adevăratul meu copil în credință” (1Tim. 1:1), „fiule Timotei” (1Tim. 1:18), „copilul meu prea iubit”(2Tim, 1:2). Pavel recomandă cu respect pe Timotei, îi poartă grija și îl așteaptă să vină la el (1Cor. 16:10-11). El îl declară pe Timotei coautor cu el, al epistolei a doua către Corinteni (2Cor. 1:1), către Filipeni (Filipeni 1:1), către Coloseni (Col. 1:1), ambele către Tesaloniceni (1Tes. 1:1; 2Tes. 1:1). Pavel îl recunoaște pe Timotei ca co-plantator împreună cu Silvan și cu el, al bisericii din Corint (2Cor. 1:19) și îl numește pe Timotei „frate” (2Cor. 1:1; Col. 1:1; 1Tes. 3:2; Filimon 1:1) și „slujitorul lui Dumnezeu” (1Tes. 3:2).

Formarea stabilității – răbdarea (gr. Hupomone)

Timotei a observat în Pavel stabilitate, constanță, continuitate. El a fost cu Pavel un an și jumătate la Corint și a văzut stabilitatea și continuitatea sa in lucrarea spirituală (Fapte 18:11) și a învățat perseverența, când timp de doi ani Apostolul a învățat Cuvântul Domnului pe locuitorii Asiei (Fapte 19:8-10). Timotei, în calitate de coautor cu Pavel al epistolei a doua către Corinteni, împărtășea aceeași stabilitate în lucrare – „noi nu cădem de oboseală” (2Cor. 4:1;16). De asemenea, Pavel îi poruncește lui Timotei să fie perseverent în puritatea credinței (1Tim. 1:18).

Formarea curajului – persecuția (gr. Diogmos)

Apostolul Pavel a fost vânat la orice pas de cei care urmăreau să-i împiedice misiunea și să-i ia viața, chiar din primele zile după convertirea sa.Timotei, probabil s-a convertit la prima vizită a lui Pavel (împreună cu Barnaba) la Listra, când mulțimea l-a bătut cu pietre și l-au târât în stare de leșin în afara orașului (Fapte 14:19-20). El era cu Pavel și Sila la Filipi și a fost martor al persecuției precum și al modului în care Pavel a făcut față persecuției (Fapte 16:19-26), iarApostolul nu s-a comportat timid cu autoritățile din Filipi (Fapte 16:35-40). Ca și Pavel, Timotei a fost ajutat de frați să-i evite pe prigonitori (Fapte 17:13-15)șia fost și el arestat (Evrei 13:23).

Formarea responsabilității – suferința (gr. Pathema)

Slujba apostolică a lui Pavel a implicat opoziție, stres, frământări și durere. Acestea sunt parte a conducerii spirituale. Timotei a văzut cât de batjocorit era Pavel de iudei (Fapte 18:6) și a împărtășit stresul și grija pe care o purta Pavel pentru viitorul spiritual al bisericilor plantate (2Cor 11:28-29). La un moment dat Timotei simte ceea ce simțea Pavel purtând grija bisericilor (Filipeni 2:19-20).

Concluzie

Fiecare dintre noi suntem cei care suntem și ne aflăm la nivelul la care ne aflăm deoarece au existat și există în viața noastră oameni care ne influențează în mod relațional. Unii dintre noi investim în alții ocazional sau intențional. Scopul lui Dumnezeu în această lume ar fi îndeplinit la o scară mult mai mare, dacă am urma exemplul Apostolului Pavel și ne-am multiplica relațional. Acest model este la dispoziția oricui. Este metoda cea mai eficientă. Este stilul de viață care ar trebui și ar putea fi comportamentul tău zilnic! Desigur, și al meu!

Ce ai mai adăuga la ceea ce am scris mai sus? Ce din ceea ce am scris ai reformula? Mă voi simți privilegiat dacă îmi vei scrie: doru@filadelfia.md

În timp ce mijloacele media ne vând, fără răgaz, avalanșe de motive de îngrijorare și frică, apar politicieni care fac apel la calm. Este posibil, practic, acest calm? Ce putem face pentru a administra viața în „stare de urgență”? Știm că frica este cheia supraviețuirii, însă cum să scapi de excesul de frică, să eviți îngrijorarea și aderarea la panică?

Nu te îngrijora.

Este demonstrat științific (Robert Leahy, Ph.D., The Worry Cure, etc.) că 85% din îngrijorări sunt nejustificate și niciodată nu vor avea loc. Iar din cele 15% care au loc, 79% sunt dificultăți pe care le putem administra mai bine de cât ne așteptăm și ne învață lecții de viață.

Aceasta înseamnă că 97% din ceea ce te îngrijorează nu este altceva decât o minte înfricoșată care te pedepsește cu exagerări și interpretări greșite. Administrează-ți emoțiile și nu te îngrijora! Dar pentru a reuși aceasta…

Nu accepta informații false.

Este uluitor să observi că lumea este predispusă să consume știri false sau pe jumătate false, fără a verifica în primul rând sursa. Din care motiv te-ai abona la „fake news”? Doar pentru că sunt comunicate într-un mod convingător? Din simplul motiv că ele îți intră în casă (în salon și chiar în dormitor), fără să le inviți sau să le spui bun venit?

Mai rău, ele, știrile false te pot face difuzor al lor. Mulți oameni de bună credință sunt angajați în activitatea de rea credință a transmiterii materialului pentru îngrijorare nejustificată.

Iată care sunt întrebările mele de control pentru a filtra știrile: (a) cine este autorul informației? (b) ce mesaj transmite informația? (c) care este scopul informației? Dacă nu poți răspunde în mod satisfăcător la aceste trei întrebări, nu accepta informația. Și dacă vorbim despre aceasta, există o SURSĂ sigură de informare…

Frica care te scapă de frică.

Totuși, există un antidot pentru frică. Este frica sănătoasă care te scapă de frica patologică, paralizantă. Deoarece, originea finală a fricii este dorința de control asupra vieții, numai frica de Cel care este Creatorul vieții este soluția. El, Dumnezeu are controlul absolut asupra oricărei circumstanțe și are ultimul cuvânt în totul.

Omul cel mai înțelept în timpul generației sale, înțelepciune care a rămas proverbială, Solomon, a concluzionat: „Cine se teme de Iahve, are o fortăreață în care poate sta ferit de pericole; și El va fi un refugiu pentru copiii acelui om. Frica de Iahve este un izvor de viață. Ea îndepărtează omul de capcanele morții.” (Proverbe 14:26-27 BVA)

Frica care te scapă de frică este reverența față de Dumnezeu. Simplu: te temi de El și nu te mai temi de nimic. Îți pui încrederea în El și scapi de neîcredere. Iar acesta nu este un exercițiu religios abstract, ci un mod de viață, care include multiple beneficii, conform afirmației înțeleptului: (a) ai o fortăreață protectoare, (b) ai un refugiu pentru copii, (c) reușești să eviți cursele morții.

Apropo, toți oamenii se tem de Dumnezeu: unii se tem de El în mod nesănătos și fug de El, în timp ce unii se tem de El în mod reverent și se apropie de El. Aceștia din urmă, în vremea dificultăților fug la Dumnezeu. Te încurajez să cultivi pe orice cale reverența ta față de iubitorul tău Tată Ceresc. Aceasta te va scuti de frică și panică și îți va da o perspectivă eternă în contextul evenimentelor temporare, precum epidemia provocată de noul coronavirus – COVID-19.

Tu cum administrezi frica în general? Ce faci pentru a nu te îngrijora în aceste zile? Dacă crezi că te pot ajuta în vreun fel, nu ezita să mă contactezi: doru@filadelfia.md